Malabsorbtie (maldigestie) – cauze, simptome, tratament si dieta recomandata

Afla tot ce trebuie sa stii despre malabsorbtie, de la cauze, simptome si pana la tratament, totul in articolul urmator.

Cuprins:

1. Ce este malabsorbtia
2. Cauze
3. Sindromul de malabsorbtie la copii
4. Simptome
5. Diagnostic
6. Tratament
7. Regim alimentar de malabsorbtie
8. Dieta ketogenica pentru sindromul de malabsorbtie

Ce este malabsorbtia

Sindromul de malabsorbtie se refera la o serie de tulburari la nivelul sistemului digestiv care impiedica absorbtia normala a nutrientilor proveniti din alimentatie in organism. Malabsorbtia poate fi cauzata de multiple stari patologice si la randul sau poate afecta cresterea si dezvoltarea sau sa cauzeze boli specifice. 

Locul unde au loc majoritatea acestor procese este intestinul subtine, iar absorbtia si digestia se realizeaza printr-o asociere de functii mecanice, secretie enzimatica, integritate mucoasei, activitate sanguina, motilitate intestinala si echilibru florei microbiene. 

Malabsorbtia afecteaza milioane de oameni din intreaga lume, insa datorita faptului ca acest sindrom are etiologii multiple ascunde prevalenta si incidenta (1).

Cauze

• Agenti infectiosi – paraziti, tuberculoza intestinala, diareea calatorului, infectii tropicale,  boala whipple.
• Defecte structurale – fistule, amiloidoza, boala inflamatorie intestinala, boala Crohn, enterita de radiatie, intestin scurt, scleroza sistemica.
• Interventii chirurgicale – chirurgie bariatrica, gastrectomie, vagotomie.
• Anomaliile mucoasi intestinale – Boala celiaca, intoleranta la lactoza, fructozei sau soia.
• Deficit enzimatic – deficit de lactaza, deficit dizaharidaza, deficit enteropeptidaza, intoleranta la sucraloza.
• Disfunctie digestiva – malabsorbtia sarilor/acizilor biliari, suprapopulare bacteriana, icter obstructiv, diaree bileara.
• Insuficienta pancreatica – carcinom pancreatic, pancreatita cronica, fibroza chistica.
• Alte boli sistemice ale tubului digestiv: boala Addisons, sindromul carcinoid, imunodeficienta variabila, deficit de fibre alimentare, hiper si hipotiroidism, diabet zaharat, hiper si hipoparatiroidism, malnutritie.

Malabsorbtia poate sa apara ca urmare a oricarui defect in procesul de absorbtie si digestie. Defectele pot rezulta dintr-o boala interna a mucoasei sau actiuni care duc la deteriorarea acesteia, defecte congenitale in sistemele de transport membranare, absorbtia deteriorata a unor substante nutritive specifice, deteriorarea motilitatii gastrointestinale, dezechilibrul florei intestinale, infectii si sistem sanguin sau limfatic compromis.  

Sindromul de malabsorbtie la copii

Uneori chiar si copiii cu o dieta echilibrata pot sa fie malnutriti, motivul este dezechilibrul la niveul sistemului digestiv care afecteaza  absorbtia nutrientilor.

Alergiile la proteinele de laptele de vaca si proteinele de soia sunt cele mai frecvente, in special la sugari si copii mici. O forma tranzitorie dar comuna de malabsorbtie la sugari rezulta din enterita cu debut acut (mai ales viral, in special cu rotavirus), care provoaca intoleranta tranzitorie la lactoza. 

Simptomele si semnele la copii cu malabsorbtie variaza de la o usoara distensie abdominala gazoasa pana la dureri abdominale severe si varsaturi. Diareea cronica sau recurenta este de departe cel mai frecvent simptom. 

In sindroamele de sensibilitate alimentara apetitul este scazut, ceea ce contribuie la pierderea in greutate, slabiciune, fracturi osoase, vanatai frecvente, dezvoltare incetinita si Intarzierea pubertatii. 

Medicul o sa recomande o serie de analize pentru a determina exact cauza, iar daca se dovedeste a fi infectioasa se recomanda tratamentul antibiotic. Regimul dietetic trebuie adoptat chiar daca este o cauza bacteriana, parazitara sau virala, deoarece vilozitatile intestinale pot fi deteriorate in urma infectiei.

In cazul in care se descopera ca malabsorbtia si/sau maldigestia are o cauza patologica sau genetica cum ar fi diferite deficite enzimatice responsabile de absorbtia si transportul glucidelor, grasimilor sau proteinelor; este necesara instituirea tratamentului specific impreuna cu dieta de excludere pe o durata nedeterminata.

Uneori, stabilirea unei cauze clare este mai greu de realizat, caz in care se includ in dieta formule nutritive special concepute cu toleranta si absorbite imbunatatite, pentru a sustine dezvoltarea normala a copilului (2).

Simptome

Simptomele pot fi intestinale sau extraintestinale – primele predomina in malabsorbtia severa.

• Diareea, adesea asociata cu steatoree (grasime in scaun), balonare, flatulenta si disconfort intestinal.
• Pierdere in greutate chiar si cu un consum adecvat de nutrienti
• Aparitia edemului datorita pierderilor proteice
• Anemii, mai ales prin deficit de vitamina B12, acid folic si de fier, care prezinta simptome de oboseala si slabiciune.
• Crampe musculare datorita carentelor de vitamina D si calciu. De asemenea, pot duce la osteomalacie si osteoporoza.
• Sangerari datorita deficitului de vitamina K si alti factori de coagulare. 

Diagnostic

Este necesara testarea pentru eventualele conditii care se pot manifesta prin malabsorbtie, pentru a targeta tratamentul acestora. De asemenea, sunt necesare determinari sistemice pentru diferiti metaboliti cum ar fi vitamina B12 sau fier. 

• Teste de sange: hemoleucograma, profil lipidic, feritina, acid folic, vitamina B12, calciu, fosfor, zinc, vitamine liposolubile (A,D, E, K), testare boala celiaca.
• Analiza materiei fecale – pentru determinarea diversilor agenti infectiosi, steatoree, elastaza.
• Examinari radiologice –  examinare cu subsanta de contrast pentru determinarea anatomiei intestinului subtire, clisma cu bariu pentru leziunile colonice sau ileale, CT abdominal etc.
• Testare respiratorie pentru intoleranta la glucoza si lactoza.
• Testarii mai invazive – biopsie duodenala, endoscopie, colonoscopie.

Tratament

In mod clar tratamentul sindromului de malabsorbtie depinde de entitatea specifica luata in considerare, astfel variaza pe scara larga.

Tratamentul sindromului de malabsorbtie vizeaza corectarea deficitelor, tratarea cauzei care sta la baza, evitarea factorilor declansatori (dietetic) si tratarea simptomelor (de exemplu, diaree).

Singura metoda curenta de tratament pentru boala celiaca ramane o dieta stricta fara gluten, care implica excluderea din alimentatie a produselor din grau, orz si secara. 

Diareea cronica datorata supraagregarii bacteriene a intestinului subtire proximal este tratata cu antibiotice orale cu spectru larg, in special cu cele cu acoperire anaeroba (de exemplu, metronidazol). Deoarece acestea apar de obicei la persoanele cu o perdispozitie anatomica sau functionala (ex. Intestin scurt, tulburari de motilitate), sunt necesare cicluri de tratament repetate. 

La copiii cu diaree cronica secundara malabsorbtiei acizilor biliari, este recomandata utilizarea de colestriamina (Questran), o substanta cu capacitatea de legare a acestora. 

Deficitul de enzime pancreatice poate fi substituit prin suplimentare orala. 

Anumite cazuri necestia terapie imunosupresoare pentru a controla enteropatia autoimuna.

Copiii cu malabsorbtie secundare enteropatiei alergice alimentare trebuie sa fie supusi unei diete de eliminare. Identificarea lor este adesea rezultatul unor studii empirice, deoarece enteropatiile alergice la alimente nu pot fi diagnosticate prin masurarea imunoglobulinei E (IgE) (3).

Regim alimentar de malabsorbtie

Abordarea dietetica este absolut necesara pentru a evita complicatiile sindromului de malabsorbtie, insa aceasta este adoptata in functie de cauza care duce la malabsorbtia alimentelor si personalizata pentru fiecare persoana si eventualele comorbiditati ale acesteia. 

In anumite cazuri, evitarea unor tipuri de alimente care reprezinta un trigger pentru tractul gastrointestinal, reprezinta singurul tratament. De exemplu in boala celiaca, aceasta poate fi tinuta sub control doar prin evitarea alimentelor care contin gluten (grau, secara, orz, ovaz necertificat).

Lactaza este o enzima produsa la nivelul intestinului subtire, de obicei in cantitati mari in primul an de viata dupa care scade treptat, aceasta mai poate fi scazuta in cazul unor afectiuni gastrointestinale sau absenta complet congenital. Lactaza este responsabila de digestia lactozei alimentare, iar cand aceasta lipseste trebuie sa evitam produsele lactate, sa optam pentru variante delactozate sau sa suplimentam deficitul enzimatic.

Intoleranta la carbohidrati – tratamentul initial implica excluderea alimentelor bogate in carbohidrati din dieta pana la remedierea episoadelor diareeice. 

La sugari se utilizeaza o formule speciale bazate pe polimeri de glucoza (ex. maltodextrina), iar daca intoleranta este severa se opteaza pentru o varianta fara carbohidrati, formata din aminoacizi si grasimi cu catena medie (MCT). 

Pentru copii mai mari se exclud din dieta carbohidrati simpli (glucoza, fructoza, lactoza) pana la remedierea diareei. Dupa cateva saptamani de la excludere se pot reintroduce gradual cantitati mici de fructoza. Daca simptomele reapara cel mai probabil este prezent un defect congenital de transport sau digestie a carbohidratilor. 

Intoleranta la grasimi – pentru persoanele cu scaderere in greutate rezultata din malabsorbtia grasimilor se utilizeaza alimentatie imbogatita cu ulei MCT (trigliceride cu catena medie), deoarece acestea sunt mai usor absorbite in enterocit si transportate prin vena porta catre ficat.

Pacienti cu intoleranta la grasimi si cu sindrom de intestin scurt necesita suplimente cu vitamine liposolubile, precum si acizii grasi linoleic si ⍺-linolenic.

Malabsorbtia proteica este frecventa in cazul deficitului enzimatic pancreatic exocrin, de exemplu in fibroza chistica. Prezenta proteinelor in scaun poate fi data si de inflamatia mucoasei prezenta in boala Chron si boala celiaca. Se instituie cat mai devreme tratamentul patologiei de baza si substitutia enzimatica, iar alimentatia in cazuri cu risc de malnutritie se face cu hidrolizat proteic pana la remedierea constantelor.

Bolile inflamatorii intestinale, mai exact boala Chron si colita ulcerativa – aceste persoane au nevoie de o dieta densa nutritiv, adecvata caloric, proteic si bogata in grasimi sanatoase. Este foarte important sa mentinem hidratarea corespunzatoare, mesele sa fie cat mai mici cantitativ si la distanta de 3-4 ore. 

In perioada simptomatica se evitati alimentele bogate in fibre, fructe si legume negatite, cafea sau condimente care pot fi iritante. In anumite cazuri este necesara dieta de excludere in asociere cu nutritia enterala cu preparate speciale, uneori insa nutritia enterala exclusiva este necesara pentru a induce remisia. 

Sindromul de intestin iritabil implica anumite recomandari standard insa abordarea dietetica este particularizata in functie de simptome. Acesti pacienti trebuie sa evite mesele bogate cantitativ, aportul crescut de grasimi alimentare, cofeina, alcoolul si zaharurile (ex. Lactoza, fructoza, sorbitol).

Dietei low FODMAP (Oligo-poli-monozaharidele si polioli fermentabili) pare sa aduca cele mai multe beneficii pentru persoanele cu sindrom de intestin iritabil. Pe scurt aceasta dieta limiteaza aportul alimentelor osmotice si bogate in fibre: leguminoase, fructe, legume, cereale si lactate. Aceste restrictii sunt valabile pana la 8 saptamani dupa care alimentele se reintroduc treptat. 

Toate sindroamele de malabsorbtie necesita asigurarea unui aport caloric si proteic necesar mentinerii constantelor organismului si de sustinere a cresterii si dezvoltarii in copilarie. 

Uneori este necesara suplimentarea cu vitamine, printre care vitaminele K, E, D, A si minerale precum fier, calciu si magneziu. Acestea trebuie sa fie prescrise individual in functie de nevoile pacientului.

Anumit boli grave cum ar fi enterita regionala extinsa sau rezectia unei portiuni intestinale, poate necesita alimentatie parenterala. 

Dieta ketogenica pentru sindromul de malabsorbtie

Dieta cetogena aduce beneficii insemnate pentru epilepsie, insa privind alte probleme de sanatate nu exista ghiduri specifice sau lucrari stiintifice consistente care sa indice utilizarea sa. 

O dieta scazuta in carbohidrati poate sa imbunatateasca simptomele unor persoane cu sindrom de intestin iritabil pe perioade scurte, insa reducerea severa a glucidelor din dieta scade si aportul de fibre dietetice, prebiotice si probiotice, care au un efect important in sanatatea sistemului digestiv. 

Dieta cetogena nu este recomandata pacientilor cu malabsorbtie, aceasta avand potentialul de a inrautatii simptomele si deficitele date de aceasta tulburare. 

Un aport crescut de grasimi creste secretia de colecistokinina (CCK), un hormon intestinal deja crescut la persoanele cu bolii inflamatorii intestinale, ceea ce poate duce la golirea gastrica intarziata, dureri abdominale, retentie de gaze si distensie. De asemenea, multe grasimi declanseaza un reflex gastrocolic care stimuleaza contractii intestinale.

Pentru persoanele cu dezechilibre ale microbiomului intestinal, o dieta bogata in grasimi nu este adecvata deoarece suprapopularea bacteriana scade capacitatea de digestie a grasimilor si inactiveaza acizii biliari, rezultand in simptome mai crescute si malabsorbtie accentuata.

In plus dieta cetogena scade diversitatea bacteriilor intestinale, scade aportul de prebiotice si poate afecta negativ echilibrul microbiomului (4).

Dieta cetogena aduce un aport redus de vitamine din grupul B si calciu, ceea ce poate cauza deficite nutritionale suplimentare. 

Bibliografie:

1. Tyesha Zuvarox; Chris Belletieri.Malabsorption Syndromes.January 8, 2020. NCBI books.
2. American Academy of Pediatrics 2009. Caring for Your Baby and Young Child: Birth to Age 5.
3. Stefano Guandalini, MD et al. Pediatric Malabsorption Syndromes Treatment & Management. Oct 06, 2017
4. CPE Monthly: Small Intestinal Bacterial Overgrowth – Today’s Dietitian Magazine. [online] Available at: https://www.todaysdietitian.com/newarchives/070115p50.shtml [Accessed 21 Jul. 2019].

Lorena Crișan – nutriționist dietetician.