Afla tot ce trebuie sa stii despre dieta ketogenica, de la tipuri de diete ketogenice si pana la beneficii si riscuri din articolul urmator.
Cuprins:
Cu 400 de ani I.E.N, Hippocrate a oprit convulsiile unui pacient epileptic punandu-l la post negru. De atunci s-au studiat tot mai mult efectele/beneficiile postului negru la pacientii cu Epilespie, dar in orice caz, un copil aflat in crestere nu poate fi tinut prea mult la post negru (doar cu apa). Ori la pacientii cu Epilespie rezistenta la tratament a manca inseamna reaparitia convulsiilor. In acest context, la inceput anilor 1900, s-a dezvoltat o dieta care sa imite ce se intampla in organism atunci cand tinem post negru.
Atunci cand tinem post negru, la inceput simtim o senzatie de foame teribila si lipsa de energie/putere (aceste lucruri se datoreaza faptului ca ne scade glicemia din sange), apoi dupa ce corpul nostru se obisnuieste cu aceasta stare incepe sa consuma rezervele de grasime pentru a produce energie.
Prin metabolizarea acestor grasimi se produc corpii cetonici, substante ce se presupune ca protejeaza creierul unui bolnav de epilepsie sa nu mai produca convulsii. Spunem “se presupune” pentru ca nu se stie in mod exact cum actioneaza postul negru sau aceasta dieta cetogena in tratamentul epilepsiei.
Este o dieta bazata pe grasimi, astfel incat principala sursa de energie a organismului sa fie grasimile, avand ca scop pe de o parte aplatizarea curbelor glicemice (dorim ca glicemia/ zaharul din sange sa fie intre 60-90 mg/dl) si, pe de alta parte, producerea de corpi cetonici (un nivel ideal ar fi 4-7 mmol/l )
În anul 1923 de Dr. Russell Wilder de la Clinica Mayo a proiectat pentru prima dată dieta cetogenică pentru tratamentul epilepsiei, aceasta este forma clasică și cea mai strictă însă de-a lungul anilor au apărut mai multe variații ale acesteia. In ultimii ani utilizarea dietei cetogenice s-a extins cercetandu-se intensiv efectele sale asupra epilepsiei adulte cat si a autismului, a durerilor cornice si cancerului.
Toate dietele cetogenice au un conținut mare de grăsimi, adecvat cresterii si dezvoltarii de proteine in cazul copiilor și foarte sărac în carbohidrați.
Întrucât ținta într-o dietă standard cetogenică este cea de a reduce la minim eliberarea de insulină, carbohidrați din această dietă trebuie să provină din alimente cu un indice glicemic foarte mic. Acest lucru înseamnă că majoritatea carbohidraților consumați vor proveni din surse vegetale și cantități mici de fructe.
Terapia cetogenă este totusi mai mult decât o simplă dietă. Suplimentele nutritionale, electrolitii, hidratarea si activitatea fizica sunt esentiale, iar monitorizarea corpilor cetonici din sange si a glicemiei reprezinta un alt aspect important al terapiei. De asemenea, dieta se urmeaza doar la recomandarea medicului specialist, acesta va pune cel mai bine in balanta riscurile si beneficiile dietei.
Exista documente consistente care atesta eficacitatea dietei sa si este important ca si specialistii de la noi sa cunoasca si sa utilizeze dietoterapia ca si instrument sigur in preventia dar si ameliorarea unor boli grave, cum ar fi cele din spectrul neurologic.
Cetoza este un proces metabolic natural caracterizata prin niveluri crescute ale corpilor cetonici in sange. Cetoza fiziologica apare in perioadele de post alimentar, aport insuficient de carbohidrati, activitate fizica intensa precum si in anumite stari patologice cum ar fi diabetul zaharat.
Corpii cetonici sunt produsi ai descompunerii incomplete a acizilor grasi, proces ce are loc la nivelul matricei mitocondriale (mitocondria este uzina energetica a celulei) in ficat.
Starea de cetoza de cauza dietetica (infometare) in mod normal, nu va progresa la niveluri periculoase datorita diverselor bucle de feedback care sunt prezente în organism, insa anumite situatii pot implica acest risc, lucru care impune urmarirea atenta de catre un specialist pe tot parcursul dietei.
Tipuri de dieta cetogena utilizate pentru terapia epilepsiei refractare:
Toate dietele cetogene sunt o variatie a dietei clasice, acestea sunt adaptate in functie de etapa terapeutica si starea metabolica a pacientului. Medicul si dieteticianul sunt esentiali in alegerea si adaptarea tipului de dieta necesar fiecarui pacient.
Dieta cetogena clasica este compusă tipic dintr-un raport 4:1 de grasimi (in grame) vs. proteine plus carbohidrati, unde 90% din calorii provin din grasimi.
Mai tarziu au fost realizate aceste derivate ale dietei care sunt putin mai permisiv, avand raporturi mai mici, mai exact 3:1, 2:1 sau 1:1; acestea pot fi utilizate in functie de varsta, tolerabilitate individuala, nivelul corpilor cetonici si necesar proteic proteince (2).
Acest tip de dieta impune cantarirea exacta a fiecarui aliment, ea fiind extrem de stricta, parintele trebuie sa aiba o atentie deosebita.
In anul 2003 s-a descoperit ca faza de inductie a dietei Atkins avea un efect de control asupra crizelor epileptice. O echipa de specialisti din cadrul spitalul Johns Hopkins a conceput un model modificat al acestei diete, astfel incat obiectivul acesteia de pierdere in greutate sa fie inlaturat si sa extinda indefinit faza de inductie prin incurajarea consumului de grasime.
Acest tip de dieta se afla la polul opus al dietei cetogene clasice, deoarece este mult mai permisiva, ea este potrivita pentru parintii care nu rezoneaza cu prea multe calcule matematice si vor mai multa libertate.
MAD este utilizata de obicei la adolescenti si adulti, pentru acestia este mai greu sa mentii un regim atat de strict precum KD. Ca si dieta cetogena clasica, MAD necesita suplimente de vitamine si minerale insa intr-o proporție mai mică, iar copiii sunt monitorizati cu atentie si periodic in regim ambulator (4).
Intr-o dieta normala aportul dietetic de grasmie este preponderent din trigliceride cu catena lunga, insa trigliceridele cu lant catenar mediu (MCT) sunt mult mai cetogene, deoarece genereaza mai multe cetone pe unitate de energie atunci cand sunt metabolizate.
Includerea acestui tip de grasime in dieta permite o proportie mai mare de proteine si carbohidrati, ceea ce ofera mai multe optiuni alimentare si dimensiuni mai mari ale portiilor (3).
Dieta originala MCT dezvoltata de Peter Huttenlocher in anii ’70 a derivat 60% din caloriile provenite din grasimi in uleiul cu MCT. Insa consumul acestei cantitati de ulei MCT provoca crampe abdominale, diaree si varsaturi. Astfel, este importanta sa mentinem un echilibru intre realizarea unei cetoze potrivite si sa evitam reactiile adverse.
Aceasta dieta urmareste atinge nivelurile stabile ale glicemiei observate la copii care urmeaza o dieta cetogena clasica insa cu un regim mai putin restrictiv; ipoteza care sta la baza ei este ca nivelurile stabile ale glicemie reprezinta unul dintre mecanismele prin care aceasta dieta actioneaza asupra scaderii convulsiilor.
Aproximativ 60% din caloriile in aceast tip de dieta provin din grasimi, permitand astfel o cantitate mai mare de carbohidrati fata de dieta clasica cetogena sau dieta Atkins modificata. Cu toate acestea, tipurile de carbohidrati pe care dieta ii permite sunt limitate de indicele glicemic.
Indicele glicemic se refera la rapiditatea cu care un aliment poate sa creasca glucoza in sange, ca si etalon al celui mai mare indice glicemic este folosita de obicei glucoza, aceasta avand IG=100.
Persoanele care urmeaza aceasta dieta nu trebuie sa aiba in alimentatie preparate cu un idice glicemic mai mare de 50.
Atingerea starii metabolice de cetoza se dovedeste tot mai benefica, in arii precum controlul mai bun al anumitor boli cornice dar si optimizarea performantei.
Desi beneficiile dietei sunt mai bine documentate, mecanismele sale de actiune sunt inca incomplet elucidate; dieta pare sa sporeasca capacitatea mitocondriilor de a furniza energie intr-o maniera care sa reduca inflamatia si stresul oxidativ.
Epilepsia este una dintre cele mai frecvente afectiuni neurologice din lume, cu o prevalenta estimata de 1%, iar tratamentul traditionala al acesteia include interventia farmacologica, chirurgia si stimularea vagala; cu toate acestea, 30 pana la 40% dintre persoanele cu epilepsie au convulsii care nu pot fi controlate de abordarea alopata. Dieta cetogena se adreseaza acestui grup de pacientii, avand rezultate spectaculoase in unele cazuri.
O metaanaliza (cercetare a mai multor lucrari) a 19 studii cu un esantion combinat a 1084 de pacienti pediatrici a fost realizat in anul 1998 de catre Blue Cross Blue Shield. Estimarile legate de eficacitatea generala a dietei asupra controlului crizelor raporteaza urmatoarele: 16% dintre pacienti nu mai au deloc crize epileptice, 32% au o reducere de peste 90% a convulsiilor iar 56% au o reducere de peste 50% a acestora.
Datorita rezultatelor acestei diete asupra epilepsiei refractare si a efectelor sale neuroprotectoare, se concentreaza atentia asupra studiului dietei asupra altor patologi din acest spectru, cum ar fi: Parkinson, Alzheimer, scleroza multipla, tulburari de somn, autism si cancere cerebrale.
Dieta este utilizata intensiv in ultimii ani pentru scaderea in greutate, in principal datorita rezultatelor rapide pe care aceasta le aduce. In cazul pacientilor cu obezitate dar si suprapondere, s-a observant ca dieta imbunatateste metabolismul oxidativ al grasimilor, inregistrandu-se rezultate rapide de scadere in greutate dar si o diminuare a apetitului.
Aceasta dieta reduce nivelul glucozei si al insulinei. Un studiu efectuat la persoanele cu diabet zaharat tip 2, arata ca 95% dintre pacienti au reusit sa renunte total la medicatia antidiabetica in termen de 6 luni, avand niveluri mai scazute ale hemoglobinei glicate, glicemie a jeun dar si o scadere insemnata in greutate (5).
Dieta cetogena s-a dovedit eficienta in combaterea sindromului metabolic, acesta fiind intr-o stransa legatura cu boala cardio-vasculara si diabetul. Prezenta concomitenta a 3 din urmatoarele criterii intrunesc sindromul metabolic: circumferinta abdominala alterata, hipertensiune arteriala, valori glicemice crescute, hipertrigliceridemie si un nivel scazut al HDL colesterolului. Dieta cetogena se pare ca activieaza benefic asupra tuturor acestor aspecte.
O sa incepem prin a expune contraindicatiile acestei diete:
In primele zile de dieta cetogena, datorita schimbarii principalului combustibil energetic in organism, majoritatea persoanelor se confrunta cu o degradare temporara a starii de sanatate, cunoscuta ca si “keto flu”, aceasta poate include cel putin 3 din urmatoarele simptome:
Aceste simptome variaza interindividual, in timp ce unele persoane pot sa nu aiba deloc nici una din cele mentionate, alti pot sa aiba o stare usoara de oboseala si lipsa motivatiei, pana la cea mai grava forma a tuturor simptomelor.
Aceasta stare se reprima de la sine in decurs de cateva zile dar uneori poate sa dureze chiar si cateva saptamani, dependent de capacitatea de tampon a fiecarui organism.
Simptomele pot fi ameliorate daca avem in vedere urmatoarele:
O hidratare corespunzatoare, multe dintre simptome sunt cauzate de lipsa unui aport adecvat de sodiu si deshidratare.
O tranzitie cat mai usoara este, de asemenea, esentiala; initierea dietei cu un raport cat mai mic poate duce la disiparea completa acestor reactii adverse.
Activitatea fizica in aceasta perioada trebuie sa fie cat mai putin solicitanta, de timpul intinderilor sau yoga, evitand activitate fizica intensa.
Asigura-te ca ai respectat necesarul tau energetic, organismul este deja supus unui factor stresor major.
Cetoacidoza este o stare metabolică asociată cu concentrații ridicate ale corpilor cetonici în ser și urină. Cetoacidozele relevante din punct de vedere clinic includ cetoacidoza diabetica, cetoacidoza alcoolica dar si cetoacidoza de infometare.
Diferenta majora intre infometare si cetoacidoza diabetica sau alcoolica este nivelul de corpi cetonici prezenti in sange. Toate tipurile de cetoacidoza apar datorita scaderii hormonului insulina si cresterea glucagonului, ambele fiind dependente de depletionarea glicogenului hepatic; a doua cauza este disponibilitatea acizilor grasi in ficat, prin aport dietetic sau depozit.
Persoanele fara diabet vor dezvolta cetoza numai cu un nivel scazut al glucozei sanguine (sub 80 mg / dl) in timp ce persoanele cu diabet de tip 1 vor inregistra un nivel al glicemie extrem de ridicat (300 mg / dl sau mai mult).
In anumite conditii, cetoza poate evolua la cetoacidoza metabolica cauzand o scaderea a pH-ului si a nivelului de dioxidului de carbon seric (CO2), care poate duce la probleme serioase asociate cu spitalizarea.
Acetona (al 3-lea corp cetonic) poate traversa bariera membrane alveolare a plamanilor, acest lucru face ca aerul expirat sa fie un bun biomarker al cetozei dar si un semn de diagnostic; prezenta ei acesta cauzand un miros specific, o respiratie greoaie si accelerata.
Cetoza de cauza dietetica (infometare) in mod normal, nu va progresa la niveluri periculoase datorita diverselor bucle de feedback care sunt prezente in organism, insa in conditii exceptionale cum ar fi o initiere defectoasa a dietei sau tratamentul concomitant cu medicamente care inhiba anhidraza carbonica, sunt doar cateva dintre conditiile care pot duce la dezvoltarea cetoacidozei chiar si la pacientii metabolic sanatosi.
Riscul de hipoglicemie este crescut in faza de debut sau de inductie a dietei cetogene. Monitorizarea glicemiei capilare trebuie efectuata la fiecare 4-6 ore in primele trei zile de la introducerea a terapiei cetogene.
Scaderea nivelului de glucoza din sange este in general corelata cu cresterea treptata a cetozei, desi aceasta poate varia individual in functie de pacient. Daca nivelul glicemiei este egal sau mai mic de 40 mg% sau hipoglicemia este simptomatica (somnolenta, transpiratie, letargie), aceasta necesita corectii in dieta si trebuie repetat control glicemic la 30 minute pana cand glicemia este mai mare de 60 mg%.
Cresterea lipidelor in sange este un efect secundar cunoscut la aproape toate tipurile de dieta cetogena. Trigliceride serice, colesterol total și lipoproteinele cu densitate scăzută (LDL) au fost raportate la 14-59% dintre copii cu valori mai mari fata de normal. Datele preliminare sugereaza ca, in ciuda unei cresteri precoce a lipidelor serice in primele luni de terapie cetogena, aceasta crestere este de obicei temporara.
Într-un studiu, 60% dintre cei care urmau o dieta cetogena clasica au prezentat hipercolesterolemie (200 mg / dl). Insa pana la 12 luni, valorile lipidelor serice se normalizeaza (3).
Pentru prevenirea hiperlipidemiei induse de dieta cetogena este recomandata includerea in dieta a grasimilor (trigliceride cu lant mediu) MCT si a uleiului de masline, iar uneori se adopta suplimentarea cu acizi grasi omega-3 sau carnitina.
De asemenea, dieta trebuie sa fie scazuta in grasimi trans, saturate si colesterol; Deci evitam margarina sau grasimile ultra procesate si mezelurile. Specialistul dumneavoastra trebuie sa aiba in vedere si scaderea raportului in dieta (3).
Printre posibilele consecinte pe termen lung ale dietei cetogene, in ultimii ani a fost acordat un interes remarcabil asupra efectelor posibile ale dietei cetogene asupra cresterii normale a copiilor.
A fost investigat retrospectiv aparitia deficitul de crestere lineara la 34 de copii (47% baieti; interval de varsta: 2-17 ani) diagnosticati cu deficit de GLUT 1 si epilepsie rezistentă la tratament, au fost tratati cu dieta cetogena timp de 12 luni.
Toți participanții au primit o dietă cetogenă completa caloric, suplimentata cu vitamine, minerale si citrat pentru a preveni formarea litiazei renale. Corpi cetonici au fost verificati de două ori pe zi de catre membrii familiei.
Rezultatele au relevat ca majoritatea pacientilor (80%) si-au mentinut sau chiar si-au imbunatatit cresterea la 12 luni de monitorizare. Rezultatele sunt in conformitate cu cele obtinute in studiile de urmarire pe termen lung anterioare (6).
Datorita cantitatilor limitate de fructe, legume, cereale si alimente bogate in calciu, pe care aceasta dieta le implica; suplimentarea devine fundamentala, in special pentru vitaminele din grupul B.
In 2011, o revizuire sistematica a nivelului de vitamina A, E, zinc, seleniu si magneziu de 91 de copii atat la dieta cetogena clasica si modificata. Vitamina A si E au ramas normale la ambele grupuri, dar nivelurile de seleniu si magneziu au scazut dupa 12 luni de dieta cetogenă clasica.
Un studiu mai recent a descoperit, de asemenea, ca nivelurile de seleniu seric scad după 6 și 12 luni de terapie cetogenă si 3 studii au identificat o legatura intre acest deficit si cardiomiopatia.
Nu există dovezi actuale pentru alte vitamine, probiotice sau acizi grasi omega-3 legate de dieta cetogena in acest moment.
Afectarea renala este o ingrijorare frecventa in ceea ce priveste aceasta dieta, asta deoarece rinichii sunt suprasolicitati pentru a filtra cetone, uree si amoniu; dar si deshidratarea poate avea un efect enegativ asupra acestora.
Datele prezente indica o prevalenta a calculilor renali de 3-7% la copii care urmeaza o dieta cetogena; Studiile pe perioada scurta nu sugereaza o alterare a aparatului renal, insa datorita lipsei lucrarilor pe termen lung este necesar sa fim precauti in ceea ce priveste aceasta dieta.
Suplimentarea cu citrat reduce riscul litiazei renale si al pierderea de minerale osoase; cu toate acestea, absorbtia de acid folic ar putea fi afectata negativ, provocand un risc mai mare de anemie megaloblastica (3).
Unul din principalele efecte secundare ale dietei este constipatia, datorita aportului scazut de produse cerealiere, legume si fructe care vin cu o cantitate mare de apa, vitamine si mai ales fibre dietetice.
Este foarte important ca apartinatorii (in cazul copiilor) sa asigure o hidratarea corespunzatoare si sa includa in dieta legume cat mai bogate in fibre; daca este este necesara suplimentarea, recomandare se face pe baza de laxative care nu contin carbohidrati (3).
– orice tip de carne, peste si fructe de mare, oua, unt, ghee, smantana grasa, iaurt grecesc, branza Philadelphia, branza cheddar, parmezan, branza brie, branza feta, branza de capra si burduf, maioneza, frisca fara zahar.
– De cocos, masline, avocado, palmier, dovleac, susan, canepa, in, floarea soarelui.
– muguri alfalfa, sparanghel, broccoli, conopida, telina funze, castravete, vinete, andive, verde, salata verde, salata iceberg, spanac, frunze de mustar, dovlecel, dovlecel zucchini, dovleac, ciuperci, pastai de fasole.
– mure, afine, merisoare, zmeura, capsune, agrise, avocado.
– migdale, unt si faina de migdale, nuci braziliene, cocos si faina de cocos, alune de padure, canepa, nuci macadamia, arahide, unt de arahide, nuci pecan, seminte de pin, semnte de dovleac, susan, seminte de floarea soarelui, nuci, tahini.
– condimente (sare, piper, ardei iute, ardei dulce, coriandru, oregano, busuioc, ierburi de Provence, ghimbir, curry, piper Cayenne etc.), in macinat, otet balsamic, stevia, preparate de Konjac, praf de copt.
In timpul exercitiilor fizice de intensitate scazuta pana la moderata, oxidarea acizilor grasi reprezinta o sursa semnificativa de energie; carbohidrati endogeni sunt o sursa energetica finita, acestia fiind disponibili ca si rezerva doar sub forma de glicogen hepatic si in cantitate mica la nivel muscular.
Dieta cetogenica, poate reprezenta un mecanism avantajos pentru excercitiile aerobice, deoarece aceasta stimuleaza productia de energie din acizi grasi de depozit. Ba mai mult, corpi cetonici pot oferi o sursa de combustibil alternativa sau suplimentara pentru a sustine activitatea fizica de anduranta.
In ultimul deceniu numeroase studii s-au axat pe cercetarea efectelor dietei scazute in carbohidrati asupra exercitiilor fizice, mai ales cele de anduranta. Aportul caloric regasit in majoritatea studiilor variaza in cazul aportului de grasimi la 73% (63-80%); carbohidrati 7% (3.5-15%); proteine 20% (15-29%).
Dieta cetogena si cea cu aport scazut de carbohidrati s-au dovedit a fi o strategie eficienta asupra scaderii in greutate si o imbunatatire a consumul de energie al organismului la atleti. Cu toate acestea, nu s-a descoperit ca dieta sa aduca imbunatatiri semnificative in ceea ce priveste performanta, ba chiar in cazul persoanelor de sex feminin performanta pare sa fie mai scazuta in timpul dietei cetogene.
Studiile privind dieta cu aport scazut de carbohidrati asupra performantei la exercitii fizice in cazul persoanelor supraponderale sau cu obezitate sunt limitate. Un studiu sugereaza ca indivizii cu obezitate care practica sport inregistreaza o imbunatatire a rezistentei in timpul exercitilor fizice moderate si o scadere semnificativa in greutate.
In cazul adultilor de varsta medie, care au urmat o dieta scazuta in carbohidrati pentru 52 de saptamani, a aratat o scadere totala in greutate mai buna dar si tintit asupra masei grase in comparatie cu o dieta mixta, insa nu a dus la o mai buna performanta fizica.
Activitatea fizica anaeroba se refera la un tip de exercitii de intensitate mare si durata scurta; aceasta este dependenta de sistemul fosfatic si al acidului lactic de producere a energiei, acestea fiind puternic dependente de glucogenul muscular (rezerva de carbohidrati); datorita aportului scazut de carbohidrati, creste necesarul proteic pentru repararea si reconstructia musculara dar si gluconeogeneza, ceea ce poate afecta performanta anaerobica.
Unele studii au inregistrat o scadere a masei scheletice si potentialul de scade al hipertrofiei musculara (cresterea musculaturii) cauzata de antrenamentele de rezistenta, la sportivi care respecta aceasta dieta.
Aceste studii demonstreaza ca dietele low carb si keto (LC / KD) nu sunt o strategie eficienta pentru cresterea performantei anaerobe, ba chiar au potentialul de a scadea dezvoltarea musculara.
Pentru sportivii de anduranta, studiile sustin dieta scazuta in carbohidrati ca si strategie eficienta de reducere a greutatii corporale, in special pe o perioada scurta (3-12 saptamani).
Pentru sportivii preocupati de exercitii de putere cum ar fi ridicarea greutatilor, consumul pe termen scurt al LC / KD nu afecteaza in mod negativ parametri de performanta, dar pot sa scada masa musculara sau sa impiedice hipertrofia musculaturii scheletice. Prin urmare, literatura de specialitate nu sustine utilizarea LC / KD ca strategie dietetica eficienta pentru cresterea performantei atletice (7).
Dieta cetogena a devenit tot mai studiata si utilizata ca si mecanism de scadere in greutate, ea fiind propusa ca si strategie de combatere a obezitatii datorita rezultatelor rapide privind pierderea in greutate.
Studiile realizate pe oameni se refera in general la o dieta cu un continut scazut in carbohidrati si nu neaparat o dieta cetogena.
Doua lucrari de urmarie pe o perioada de doi ani la persoane cu obezitate, au inregistrat rezultate similare intre o dieta cetogena si una cu aport scazut de grasimi dar cu acelasi deficit caloric (8,9).
Intr-un studiu de meta-analiza care a cuprins aproximativ 1600 de pacienti, rezultatele aratat ca o dieta foarte scazuta in carbohidrati a dus la o pierdere in greutate mai mare, reducerea tensiunii arteriale diastolice, scaderea nivelului de trigliceride serice si valori crescute ale HDL in comparatie cu o dieta cu continut scazut de grasimi la 12 si 24 de luni; insa din pacate nivelul colesterolului LDL a fost crescut pentru acesti pacienti.
In total, restrictia si reducera aportului de carbohidrati pare sa promoveze scaderea in greutate, insa nu este clar daca aceasta are un efect mai bun fata de alte metode.
In studiile realizate la oameni o limita majora este respectarea interventiei dietetice de catre pacient. Prin urmare, studiile efectuate pe animale, in special la modelele de rozatoare, pot oferi o perspectiva mai buna.
Aceste studii reflectand mai bine dieta cetogena, unde caloriile reflecta 90-95% din calorii iar carbohidrati aproximativ 1%. Unele studii realizate la soareci arata ca dieta cetogenica mentinuta pe termen lung poate duce la intoleranta la glucoza si rezistenta la insulina.
Un fapt bine stabilit este acela ca dietele cu continut scazut de carbohidrati tind sa provoace o pierdere rapida de apa in primele zile; acest proces este urmarea faptului 1g de glicogen este imagazinat impreuna cu cate 3 grame de apa; in plus cetonele par sa aiba ele insele un efect diuretic provocand excretia de apa si electroliti.
Aceasta pierdere de apa poate ajunge la 5 kg (in functie de greutatea corporala), fenomen ce explica pierderea in greutate rapida la inceputul dietei.
Literatura este destul de contradictorie privind procentul de scadere in greutate intr-o dieta cetogenica fata de cea scazuta in grasimi, fiind studii care sustin ambele mecanisme. Insa odata luata in considerare pierderea de apa, in general, totalul de greutate scazut este acelasi pentru dietele cetogene fata de cele non-cetogene (10).
Cercetarile privid pierderile in grasime si testut muscular prezinta si mai multe contradictii. Unele studii sustin faptul ca la un aport caloric extrem de scazut (1200 kcal), dieta cetogena duce la o scadere mai mare a tesutului adipos si mai mica de masa slaba fata de o dieta non-cetogenica, iar unele studii sustin opusul. Aceste diferente sunt date de variatiile de design ale studiilor, aportul proteic si marimea studiului.
In cele din urma, pierderea in greutate depinde de cheltuiala energetica mai mare fata de aport; iar unele persoane intampina dificultati in restrictionarea caloriilor atunci cand respecta o dieta clasica, bogata in carbohidrati iar faptul ca o dieta cu aport crescut de lipide creste satietatea, face sa fie mai usor de controlat caloriile. Totusi trebuie sa avem in vedere ca scopul nostru merita riscurile si cel mai important este sa alegem un tipar pe care sa-l putem putem urma toata viata, deoarece mentinerea este este de multe ori mai importanta decat rezultatul de scadere in greutate.
Cand vine vorba despre beneficiile terapeutice ale dietei cetogene, in bolile neurologice ele sunt rasunatoare; mai exact epilepsia are cel mai impresionat rezultat, aceasta dieta are capacitatea sa scada frecventa si intensitatea crizelor epileptice cu cel putin 50%.
In acelasi spectru de manifestari se afla si o boala genetica, anume un deficitul innascut de transportul de glucoza; Sindromul de deficienta Glut 1 duce la o schimbare a metabolismului in creier, creand o criza energetica la acest nivel, care duce la convulsii, tulburari de miscare si intarziere in dezvoltare. Pentru aceasta modificare genetica dieta cetogena este tratamentul standard care se mentine toata viata.
Dieta cetogena se dovedeste a fi eficienta in aplicatii pentru care nu au fost utilizata traditional; cum ar fi migrenele, dar este promitatoare si in cazul anumitor patologii grave pentru care tratamentul conventional este fara succes; cum ar fi boala Parkinson si Alzheimer.
Dieta cu aport scazut de carbohidrati si crescut de grasimi este o optiune promitatoare pentru imbunatatirea starii generale de sanatate si calitatea vietii la copii cu tulburari din spectrul autismului. Pe langa promovarea functiei cerebrale sanatoase, unele studii inregistreaza imbunatatirea florei intestinale si reducerea inflamatiei.
Scleroza multipla este o boala inflamatorie care cauzeaza deteriorarea progresiva a sistemului nervos central. Cercetarile arata ca dieta cetogena scade inflamatia si nivelul de stres oxidativ, ceea ce poate ajuta la ameliorarea simptomelor din scleroza multipla; de asemenea, dieta cetogena imbunatateste functia mitocondirala la acesti pacienti. Anumite lucrari evidentiaza potentialul dietei la pacientii cu schleroza multipla, acestia avand imbunatatiri ale calitati vietii dar si o ameliorare a componentei neurodegenerative.
Conform efectului Warburg – fenomen prin care celulele canceroase utilizeaza glicoliza pentru a creste, chiar si in prezenta oxigenului; astfel unele celule nu sunt capabile sa utilizeze acizi grasi ca si combustibil; mai mult, aceasta cetoza pare sa induca un stres oxidativ celular specific in celula canceroasa; mecanisme prin care potentiaza efectul chimio si radioterapiei. Dieta cetogena pare sa aiba si un efect de prezervare a masei slabe, prevenind aparitia casexiei din cancer. In studiile realizate pe animale, dieta cetogena scade devoltarea initiala, progresia si metastazarea cancerului (11).
Bazat pe dovezile prezente, dieta cetogena aduce o eficacitate promitatoare in imbunatatirea rezultatelor in traumatismul cerebral. Exista ipoteze conform carora cetonele furnizeaza creierului o sursa de energie usor de utilizat care ar putea reduce dependenta de metabolismul glicemic, care este afectata la acesti pacienti.
O noua zona de interes se orienteaza spre potentialul terapeutic al dietei cetogenice in bolile de stocare a glicogenului (glicogenoze). Un numar insemnat de lucrari a sustinut o reducere a durerilor musculare dar si a slabiciuni per total, in cazul glucogenozei de tip V sau (boala McArdel).
De asemenea, aceasta dieta ajuta la obtinerea unei greutati optime la pacientii cu obezitate dar si diabet. Dieta cetogenica pare ca actioneaza pe mai multe paliere ale sindromului metabolic, ea scade obezitatea abdominala avand si un efect de reglare al hipertensiuni arteriale.
Exista lucrari consistente care evidentiaza beneficiul dietei cetogenice asupra bolii ficatului gras non-alcoolic, un studiu a inregistrat o scadere cu 42% a grasimii hepatice la aceste persoane.
Sindromul ovarelor polichistice (PCOS) este asociat cu obezitate, hiperinsulinemie, rezistenta la insulina dar si implicatii metabolice si reproductive. Efectele metabolice si endocrine ale unei diete cu aport scazut de carbohidrati, inregistreaza imbunatatirea masei corporale, a procentului de testosteron liber, ratia hormonului luteinizant, a hormonului stimulator folicular si a nivelului insulinic a jeun.
Aceste modificari duc la o scadere a secretiei androgene si crestere a globulinei care leaga hormonii sexuali, imbunatateste sensibilitatea la insulina, deci o normalizare a functiei endocrine.
O astfel de interventie dietetica si gestionare a stilului de viata are efecte benefice in tratamentul pacientilor cu PCOS afectati de obezitate si diabet de tip 2. S-a dovedit, de asemenea, ca imbunatateste simptomele depresive, tulburarile psihologice si calitatea vietii e la aceste persoane (12).
Adaptarea metabolica la dieta ketogenica presupune modificarea consumului celular din carbohidrati la lipide ca si sursa primara de energie; orice eroare innascuta care poate surveni in ciclul acestui metabolism, cum ar fi deficitul de MCAD; o data cu initierea unei diete cetogene poate cauza o criza catabolica severa (coma, deces). Astfel, se impune screeningul acestor patologii inainte de initierea dietei (3).
BIBLIOGRAFIE:
Lorena Crișan – nutriționist dietetician.